Rata metabolismului zaharurilor în corp este reglată de hormonul numit insulină. Totuși, acest control nu poate fi realizat doar de către insulină, cromul fiind de asemenea un alt factor implicat în acest proces. Capacitatea insulinei de a media reglarea cantității de zahăr din sânge nu poate fi exercitată în absența cromului.

Fierul este conținut într-o varietate mare de alimente, însă acesta nu se absoarbe la nivel intestinal decât dacă îi este schimbată valența în stomac în prezența vitaminei C. Cu alte cuvinte, atunci când consumăm alimente bogate în fier ar trebui să le asociem cu alimente bogate în vitamina C.

Beneficiile fierului în organism
Fierul prezintă numeroase beneficii în organismul uman:

Acțiunile magneziului în corp sunt foarte numeroase, el intervenind în peste 300 de reacții enzimatice, având contrbuții atât la nivelul metabolismului, cât și în menținerea echilibrului și a funcționalității tuturor sistemelor corpului.

Manganul este un element mineral esențial tuturor formelor de viață. Vă prezentăm în continuare câteva dintre funcțiile sale cele mai importante:

- activează sistemul enzimatic implicat în metabolismul energetic și al proteinelor;

- este implicat în formarea țesuturilor conective și a oaselor și este esențial în biosinteza colagenului, deoarece ajută la producerea unor enzime cheie în acest proces, precum și în formarea factorilor coagulanți, fiind un cofactor important în sinteza mucopolizaharidelor, care sunt un constituent important în structurile osoase și cartilaginoase din organism;

- are rol în sinteza colesterolului și în acțiunea insulinei în organism;

- intră în compoziția moleculelor antioxidante MnSOD (mangan superoxid dismutază), unul dintre antioxidanții care neutralizează radicalii liberi și reduce sau chiar ajută la prevenirea unora dintre deteriorările produse de acești radicali la nivel celular. Această enzimă este principalul antioxidant mitocondrial, fiind astfel foarte important în protecția acestor organite celulare;

- acest micronutrient activează mai multe enzime implicate în sinteza acizilor grași și a colesterolului;

- activează enzimele responsabile pentru producerea ARN și ADN;

- aportul de mangan aduce beneficii sistemului imunitar și regelază echilibrul de zaharuri din sânge;

- manganul este totodată esențial pentru încorporarea xilozei și a galactozei în glicoproteine;

- este implicat în transferul grupărilor energetice de tip fosfat prin intermediul enzimelor fosfotransferaze;

- în plante, manganul acționează în strânsă legătură cu cuprul și zincul pentru producerea pe cale fotosintetică a oxigenului din apă.

La ce este bun potasiul

Fiecare părticică din corp are nevoie de el pentru a exista. Asta pentru că, alături de sodiu și clor, potasiul susține activitatea electrică a celulelor, proces fundamental vieții.

Metal alcalin deosebit de răspândit în natură, potasiul este al șaptelea element ca abundență din scoarța terestră, iar pentru organism este ca electrolitul pentru bateria mașinii. Marea majoritate a potasiului din corpul uman (95%) se concentrează în celule, prezentându-se în proporție de 90% sub formă de ioni încărcați pozitiv, ceea ce-l face, practic, indispensabil desfășurării fenomenelor electrice normale de membrana celulară. Cu alte cuvinte, fără potasiu, celulele nu mai pot genera energie și mor. Din acest punct de vedere, potasiul are cele mai însemnate roluri în sistemul neuromuscular. El controlează funcționarea nervilor și contracția mușchilor. Iar pentru că și inima este un mușchi, și activitatea ei este dictată de concentrația de potasiu. Chiar și cele mai mici fluctuații ale acestuia au consecințe importante asupra cordului. De asemenea, potasiul este un reglator de excepție al tensiuni arteriale, dar și al greutății corporale, deoarece extrage sodiul din celule, fapt ce reduce volumul de lichide din organism. Totodată, acesta activează funcția renală și participă la reacțiile chimice care implică proteinele și glucidele, stimulând secreția de insulină.

Acest mineral joacă multe roluri importante și chiar esențiale în corpul uman.

Dintre funcțiile sale biochimice majore enumerăm:

- antioxidant la nivel celular, el făcând parte din câteva sisteme enzimatice

- componenta esențială în intreținerea celulelor musculare și a integrității hematiilor

- un rol important în sinteza ARN și ADN

- este vital în eliminarea metalelor grele din corp

- are rol în respirația celulară și în reacțiile ce generează transferul de energie

- participă la dezvoltarea și creșterea foetusului

- este esențial în menținerea integrității țesuturilor keratinoase

- menține funcțiile pancreatice

- este implicat în sinteza anticorpilor, precum și în producerea ubichinonelor (substanțe despre care se crede că sunt implicate în protecția corpului împotriva bolilor infecțioase și cu caracter malign, ajutându-l să reacționeze corect la afecțiuni inflamatorii, boli cronice de inimă sau dezordini de genul hipertensiunii sanguine).

Zeița Vanadis, a frumuseții (în anumite culturi), a inspirat numele acestui mineral, datorită bogăției de culori care sunt manifestate de către compușii acestuia. În mod interesant, vanadiul a fost “descoperit” de două ori, la un interval de circa 30 de ani, fiind confundat prima dată cu cromul.

Originea sa este de natură cosmică (deși, dacă stăm bine și gândim, cam toate pe Pământ își au o astfel de obârșie), el fiind produs în nucleele supernovelor și a gigantelor roșii, la fel ca toate elementele chimice cu mase superioare fierului (deși nu numai), însă utilitățile sale sunt foarte pământești, primele care au fost descoperite fiind în domeniul industrial, în scopul realizării unor aliaje/oțeluri mult mai rezistente.

Totodată vanadiul este esențial și în nutriție, fiind considerat un mineral important, deși se găsește în cantități foarte mici în corpul uman (inclusiv în comparație cu celelalte minerale rare).

În cazul oamenilor, formarea dinților și a oaselor pare să fie puternic influențată de vanadiu, deși mecanismul nu este încă înțeles. În cazul animalelor, adeseori este necesară prezența sa în hrana acestora, deoarece în lipsa lui pot apărea deficiențe de creștere, diverse anomalii ale sistemului osos, sau chiar infertilitate.

 Extras din: "Enciclopedia naturistă a elementelor minerale", de Gregorian Bivolaru, ISBN 973-8279-07-0, editura Shambala 2003 

Zincul este un oligoelement foarte important pentru organism, având rol în numeroase procese biochimice. Intră în structura a peste 100 de enzime, printre care și SOD (superoxid dismutaza), care previne îmbătrânirea, anhidraza carbonică, alcool-dehidrogenaza și carboxipeptidazele pancreatice. Atrage energia necesară pentru stabilizarea reacțiilor metabolice în metalo-enzime (enzimele care sunt însărcinate cu prevenirea oxidării celulare, cu transferul energiei metabolice, cu fabricarea ADN-ului, cu fixarea oxigenului în globulele roșii etc). Aceste enzime nu pot să acționeze decât în prezența zincului, dar activitatea lor descrește proporțional cu carența de zinc.