Roman Huber, Jürgen Eisenbraun, Barbara Miletzki, Michael Adler, Rainer Scheer, Reinhild Klein, Christoph H. Gleiter

REZUMAT

Cunoașterea farmacocineticii lectinelor naturale din vâsc (nML) este esențială pentru studiile viitoare cu preparate din vâsc. Studiile făcute asupra administrării intravenoase a unei proteine recombinante de tipul II, inactivatoare a ribozomilor (rML), analogă nML, au relevat un timp de înjumătățire de aproximativ 13 minute în cazul pacienților bolnavi de cancer. Studiul clinic de față a fost realizat pentru a descrie farmacocinetica nML.

Părțile folosite: frunzele și rămurelele tinere

Ingredientele active: viscotoxina, alcaloizi din vâsc și trei lectine (lectina specifică lactozei, lectina specifică galactozei și lectina specifică N-acetil galactozaminei).

Preparatele din vâsc sunt bine tolerate, neobservându-se fenomene semnificative de toxicitate.

Vâscul a fost introdus în tratamentul pacienților bolnavi de cancer în 1917. Rudolf Steiner (1861-1925), fondatorul Societății pentru Cercetarea Cancerului, în Arlesheim (Elveția) a fost primul care a menționat proprietățile imunostimulatoare ale vâscului, sugerând folosirea lui ca o terapie ajutătoare în cazul pacienților cu cancer. Terapia cu extract de vâsc a pacienților bolnavi de cancer este folosită în Europa de peste șase decenii în cazul a mii de pacienți. Extractele din plantă sunt folosite în special sub formă de injecții. Actualmente sunt mai multe preparate din vâsc folosite în mai multe țări împotriva diferitelor tipuri de cancer:

A.M. Gray si P. R. Flatt

School of Biomedical Sciences, University of Ulster, Coleraine, Northern Ireland BT52 1SA, UK

Rezumat

Viscum album (vâscul) este cunoscut în ceea ce privește folosirea sa tradițională ca tratament pentru pacienții bolnavi de diabet. În testele acute de 20 de minute, un extract apos de vâsc de 1-10 mg/ml a stimulat secreția de insulină din celulele clonale pancreatice B într-o manieră crescătoare, pas cu pas. Acest efect a fost abolit de 0,5 mM diazoxid și expunerea în prealabil la extractul de vâsc nu a modificat stimularea secreției de insulină indusă de 10 mM L-alanină, negând astfel un efect negativ asupra viabilității celulelor. Efectul eliberării de insulină al extractului de vâsc nu a fost modificat de 16,7 mM glucoză, L-alanină (10 mM), 3-izobutil-1-metilxantină (IBMX) (1 mM), sau de o concentrație depolarizantă de KCl (25 mM). Abilitatea extractului de a spori secreția de insulină nu depinde de folosirea căldurii în timpul preparării extractului și nu a fost mediată de lectine. Aceste rezultate demonstrează prezența in Viscum album a unor substanțe naturale care eliberează insulina, aspect care poate contribui la proprietatea antidiabetică raportată a plantei.

I.F. Pryme, S. Bardocz, A. Pusztai and S.W.B. Ewen

REZUMAT

S-a arătat că limfomul non-Hodgkin murin (NHL) este redus prin adăugarea lectinelor ML-I în dietă. Caracteristicile morfologice ale tumorilor NHL în cazul cobailor hrăniți cu diete ce conțin lectină din vâsc (ML-I) sunt diferite de acelea ale cobailor din grupul de control. Gradul activității mitotice a fost mai scăzut și zona nucleară a fost mai redusă. Gradul infiltrării limfocitare a fost crescut în cazul tumorilor de la cobaii hrăniți cu ML-I și acesta a fost însoțit de o incidență crescută a corpurilor apoptotice. Observația vizuală a tumorilor NHL din cazul indivizilor hrăniți cu o dietă ce conține ML-I a evidențiat o vascularizație slabă în contrast cu situația cobailor din grupul de control, cărora li s-a administrat hrană normală. O reducere majoră a numărului de capilare sanguine în cazul tumorilor NHL a fost confirmată prin evaluarea microscopică a secțiunilor tumorale. Rezultatele au sugerat existența unui răspuns anti-angiogenic în cazul cobailor cărora li s-a administrat ML-I. Astfel, administrarea ML-I, comparativ cu dieta de control, a condus la mai multe schimbări identificabile în morfologia tumorilor NHL, schimbări aflate în concordanță cu observarea reducerii masei tumorale. În 25% dintre cobaii hrăniți cu ML-I timp de 11 zile, nu s-a mai observat nicio evidență histologică a tumorii viabile. Studiile morfologice ale intestinului subțire au indicat că (a) lectina induce hiperplazia și că (b) lectina se leagă cu aviditate de țesutul limfoid al plăcilor Peyer. S-a evidențiat endocitoza limitată a lectinei. Un experiment unde ML-3 a fost adăugată în dieta cobailor la trei zile după inocularea celulelor tumorale a arătat că lectina a fost capabilă să încetinească creșterea tumorii. Rezultatele arată că lectinele ML din vâsc induc efecte puternice anticancer atunci când sunt administrate pe cale orală.

Eva-Maria Boneberg și Thomas Hartung

Biochemical Pharmacology, University of Konstanz, Konstanz, Germany

Rezumat

Au fost examinate in vitro proprietățile imunomodulatoare ale preparatului Lektinol (standardizat din punctul de vedere al conținutului de lectină 1 din vâsc) și ale lectinei-1 recombinante din vâsc (rML-1) prin analizarea modificărilor în ceea ce privește răspunsul citokinelor din sângele total la om. Lektinolul sau rML-1 singure nu au indus nicio eliberare de citokină în sângele total nestimulat. Totuși, eliberarea factorului de necroză tumorală alfa (TNF alfa) indusă cu ajutorul lipopolizaharidei (LPS) a fost crescută și secreția de inteleukină (IL)-10 a fost redusă de Lektinol la o concentrație de lectină-1 din vâsc (ML-1) de 0,5-5 ng/ml, în vreme ce secreția indusă prin LPS de IL-1 beta, IL-6, IL-12 și interferon gamma nu a fost afectată. Lektinolul nu a modificat faza inițială a producerii de TNF alfa, dar a menținut nivelurile de TNF alfa mai mult decât în cazul grupului de control cu LPS. Lectina recombinantă ML-1, dar nu doar lanțul B recombinant singur, a sporit, de asemenea, eliberarea de TNF alfa și a redus eliberarea de IL-10. Suntem de părere că creșterea eliberării de TNF alfa se datorează unei inhibări specifice a IL-10 de către Lektinol. Această concluzie se bazează pe observația că blocarea IL-10 format endogen printr-un anticorp cu rol de neutralizare conduce la o creștere similară a TNF alfa în faza de producere după stimularea cu LPS. Această ipoteză a fost, de asemenea, coroborată cu descoperirea faptului că atunci când IL-10 format endogen a fost blocat, Lektinolul nu a mai putut spori eliberarea de TNF alfa. Aceste rezultate indică faptul că Lektinolul modulează răspunsul citokinelor din sângele total la om la LPS într-o manieră proinflamatorie, fapt care poate fi datorat ML-1.

Dr. Mitchell Gaynor

Fondatorul și Președintele societății Gaynor Integrative Oncology

În termeni simpli, cancerul este un grup de celule care nu sunt în stare să moară ca celulele normale. Celulele noastre trec printr-un proces numit apoptoză, care înseamnă moartea celulelor. Acesta este procesul pe care corpul nostru îl folosește pentru a înlătura celulele îmbătrânite care nu mai sunt de folos. Și fără apoptoză, celulele îmbătrânite, care nu sunt într-o stare optimă, nu funcționează ca o celulă nouă. Acest fapt conduce la funcționarea defectuoasă a sistemelor corpului.

S-a dovedit faptul că fitonutrienții, precum cei din extractul de vâsc, redau capacitatea celulelor canceroase de a muri, astfel încât acestea nu continuă să crească necontrolat. Astfel, studiile de laborator au arătat că extractele din vâsc prezintă efecte proapoptotice față de celulele canceroase, cu alte cuvinte promovează moartea acestor celule.

Introducere

Viscum album (vâscul european) este folosit în medicină de mai multe secole. Hildegard von Bingen (1098-1179) dă mai multe indicații pentru folosirea pe cale orală a vâscului. La începutul secolului XX, Rudolf Steiner (1861-1925) a fost cel care a sugerat folosirea parenterală a vâscului în tratamentul pacienților bolnavi de cancer. Așadar, din 1923, Viscum album a început să fie studiat și apoi folosit în domeniul oncologiei. În ultima decadă a secolului XX, vâscul, în calitate de imunomodulator, a fost studiat, de asemenea, în infecțiile virale cronice cum ar fi HIV/AIDS, infecțiile cu Human Papiloma Virus (HPV) la femeile cu displazie cervicală și infecția cu hepatită C (HCV).

Este binecunoscut faptul că extractele din vâsc european (Viscum album, Laranthaceae) declanșează o serie de activități biologice, cum ar fi producția de citokină la nivelul celulelor imunitare, creșterea activității celulelor naturale ucigașe (NK) și activitatea imunoajutătoare.

Vâscul este folosit din 1917 ca agent anticancer. Aproape totdeauna a fost administrat sub formă de injecție subcutanată. Rudolf Steiner a fost cel din spatele acestei terapii și, chiar de la început, el a spus că, pentru ca tratamentul cu vâsc să fie eficient, este important ca pacientul să aiba o reacție febrilă după administrarea preparatului din vâsc pe cale injectabilă, subcutanată. O creștere a temperaturii în jur de 38°C, însoțită de o normalizare a curbei de temperatură a pacientului a fost considerată satisfăcătoare.

Producătorul de preparate de vâsc Abnoba Heilmittel GmbH a susținut în ultimii 15 ani părerea că creșterile de temperatură de mai sus, slabe către moderat, sunt insuficiente. Dacă vrei ca tumora să fie redusă sau să dispară în timpul terapiei cu vâsc, sunt necesare creșteri ale temperaturii în jurul valorilor de 39-40°C.

Aceste reacții pot fi obținute ușor atunci când un pacient care nu a primit anterior un tratament cu vâsc primește o doză de început mai mare decât în mod obișnuit. Această doză ar putea fi Abnoba Viscum Fraxini (vâsc de pe frasin) 20 mg subcutanat. Probabil, datorită conținutului foarte ridicat de lectine, acest tip de vâsc este preparatul preferat pentru terapia prin febră.

Cele mai bune rezultate au fost obținute atunci când s-au administrat 20 mg la ora 3 PM. Știința care ne spune că medicamentele lucrează diferit depinzând de momentul din zi în care au fost administrate este numită cronobiologie.

Dacă Fraxini 20 mg este administrat la ora 3 PM, temperatura va începe să crească la ora 1 AM noaptea și la ora 1 PM a doua zi temperatura va atinge valoarea maximă, care este de 39,5-40°C, cu variații individuale. Pacienții cu o temperatură uzuală mai scăzută, în jur de 35-36°C, este posibil să nu atingă o temperatură mai ridicată de 38-39°C. Această creștere a temperaturii dispare de obicei după câteva zile.

De asemenea, pacientul suferă o reacție locală pe piele la locul injecției, care poate fi foarte ușor de 10 cm în diametru. Dacă aceasta devine foarte dureroasă, poate fi tratată cu o pungă cu gheață și cu un gel folosit de obicei pentru arsuri. De asemenea, poate fi folosit un agent antiinflamator. Totuși, nu trebuie administrate antibiotice. Această reacție locală după injecțiile cu vâsc nu are nimic de-a face cu infecția sau cu formarea vreunui abces și adesea dispare în câteva zile.

Acest tratament poate fi repetat o dată pe săptămână în primele 4 săptămâni și atunci veți descoperi că reacția termică scade sau chiar dispare dupa 4-6 injecții.

Este foarte de dorit ca orice terapie cu vâsc să înceapă în acest fel, cu cel puțin patru injecții în doză ridicată care să inducă febra pe parcursul primei luni. Aceasta conduce la rezultate semnificativ mai bune.

După un asemenea start febril al terapiei cu vâsc, care poate, de asemenea, să aibă loc și cu alți compuși ai vâscului, pacientul intră într-o perioadă subfebrilă în care reacțiile termice sunt substanțial mai scăzute, de obicei, între 37,5 și 38°C.

După aceasta, vâscul își arată efectul asupra temperaturii printr-o armonizare a curbei de temperatură, în timpul căreia se obține o normalizare a curbei de temperatură haotice, prezentă la pacienții bolnavi de cancer. Aceasta este demonstrată de:

1. lipsa unui ritm circadian normal;

2. o temperatură, adesea, mult mai scăzută decât temperatura normală de 37°C dimineața și 37,5°C noaptea, măsurată rectal;

3. o amplitudine mică sau absentă (diferența dintre temperatură dimineața și temperatură seara).

Continuând terapia cu vâsc, se obțin o normalizare gradată a nivelului de temperatură, un ritm circadian normal și o amplitudine satisfăcătoare a temperaturii. Pentru aceasta, în principiu, poate fi utilizat oricare dintre compușii pe bază de vâsc care sunt pe piață (Helixor, Iscador, Viscum Abnoba, Eurixor, Lektinol, Viscumin etc.). Diferitele firme care produc preparate pe bază de vâsc folosesc vâsc de pe copaci gazdă diferiți (măr, pin, molid, stejar, frasin și mulți alții).

Doza este crescută succesiv până la doza de menținere dorită, care este administrată în mod normal o dată la două zile sau de 3 ori pe săptămână. Acest tratament poate continua apoi neschimbat timp de ani întregi, dar, de asemenea, poate fi redus gradat, făcându-se injecții mai rar dacă starea sănătății pacientului o permite. Desigur, dacă starea sănătății o cere, doza poate fi crescută sau se poate apela la vâscul de pe alt copac gazdă sau la un compus din vâsc complet diferit. Oricum, nu este recomandată încetarea completă a tratamentului în cazul pacienților cu cancer.

Patrick J. Mansky

Laboratory of Clinical Investigation, National Center for Complementary and Alternative Medicine, National Institutes of Health, Bethesda, MD.

Rezumat

De zeci de ani, extracte și preparate din planta parazită numită vâsc (Viscum album) au fost folosite în tratamentul cancerului. Numeroase studii preclinice și in vitro au raportat efecte imunostimulatoare, citotoxice și proapoptotice. Traducerea acestor efecte într-un răspuns clinic continuă să pună probleme. În vreme ce un număr important de studii clinice au dovedit sporirea calității vieții, datele referitoare la eficiența vâscului în ceea ce privește prelungirea ratei de supraviețuire a pacienților bolnavi de cancer sunt contradictorii și de o calitate variabilă. Astfel, lipsesc date provenite din studiile clinice privitoare la toxicitatea și farmacocinetica componentelor vâscului, cunoscute pentru activitatea lor in vitro sau preclinică. Tratamentul cu vâsc este o formă larg utilizată a medicinei complementare și alternative (CAM) pentru pacienții bolnavi de cancer și cercetările referitoare la utilizarea acestui tratament pun problema traducerii datelor preclinice în termenii unei eficiențe clinice demonstrabile și, de asemenea, pun problema abordării specifice CAM în calitate de componentă a sistemelor complexe de tratament al cancerului.

Huber R, Klein R, Berg PA, Lüdtke R, Werner M.

Sursa: Centrul pentru Medicină Complementară/Departamentul de Medicină Internă II, Spitalul Universitar Freiburg, Germania

Rezumat

Preparatele din vâsc, care sunt des utilizate de către pacienții cu cancer din Germania au proprietăți imunomodulatoare in vitro și in vivo. Scopul acestei evaluări a fost să determine și să compare efectele unui preparat din vâsc bogat în lectină (Iscador Qu [IQ] special, Weleda Company, Schwäbisch, Gmünd, Germany) și ale unui preparat din vâsc sărac în lectină, dar bogat în viscotoxină (Iscador Pini [IP] Weleda Company) asupra parametrilor clinici și hematologici la subiecți sănătoși.

Părțile folosite: frunzele și rămurelele tinere

Ingredientele active: viscotoxina, alcaloizi din vâsc și trei lectine (lectina specifică lactozei, lectina specifică galactozei și lectina specifică N-acetil galactozaminei).

Preparatele din vâsc sunt bine tolerate, neobservându-se fenomene semnificative de toxicitate.

Vâscul a fost introdus în tratamentul pacienților bolnavi de cancer în 1917. Rudolf Steiner (1861-1925), fondatorul Societății pentru Cercetarea Cancerului, în Arlesheim (Elveția) a fost primul care a menționat proprietățile imunostimulatoare ale vâscului, sugerând folosirea lui ca o terapie ajutătoare în cazul pacienților cu cancer. Terapia cu extract de vâsc a pacienților bolnavi de cancer este folosită în Europa de peste șase decenii în cazul a mii de pacienți. Extractele din plantă sunt folosite în special sub formă de injecții. Actualmente sunt mai multe preparate din vâsc folosite în mai multe țări împotriva diferitelor tipuri de cancer:

Vâscul este o plantă semiparazită care crește pe mai multe tipuri de copaci obișnuiți, precum mărul, stejarul, pinul și ulmul. Extractul de vâsc a fost folosit din vremuri străvechi pentru a trata mai multe probleme de sănătate, cum ar fi epilepsia, hipertensiunea, durerile de cap, simptomele de la menopauză, infertilitatea, artrita și reumatismul.

Vâscul este una dintre plantele cele mai studiate în ceea ce privește terapiile complementare și alternative pentru pacienții bolnavi de cancer. În anumite țări europene, extractele preparate din vâsc sunt printre cele mai prescrise terapii pentru acești pacienți.